Inca de la prima vizita misionara in aceste locuri, MISIUNEA SPERANTA a avut o viziune speciala pentru lucrarea din randul triburilor Dayak. Proverbul care spune: „Da-i unui om peste si-l hranesti pentru o zi; Invata-l sa pescuiasca si-l hranesti pentru o viata” a devenit parte din aceasta viziune.
   
Cand Misiunea Gloria a venit in satul Purasak, a cumparat mai multe parcele de teren in ideea de a cultiva orez. Dupa intalnirea din 2005 cu Natanel Costea, a fost analizata posibilitatea infiintarii unei ferme de palmieri. S-a avut in vedere modelul localnicilor din Krunan, care si-au imbunatatit semnificativ traiul, cultivand palmieri. Cu ajutorul unor credinciosi din biserica – buni cunoscatori ai procesului de cultivare si crestere a palmierilor, s-a putut pune in practica aceasta idee. In cooperare cu Misiunea Speranta, s-au facut investitii si s-au cumparat in jur de 25 de hectare de teren. S-a cumparat un buldozer cu ajutorul caruia au fost deja defrisate 17 ha pentru plantarea de palmieri. In prezent inca se mai lucreaza la curatarea terenului si fertilizarea acestuia, iar in aproximativ 3 ani de zile, in conditiile in care vor fi si banii necesari fertilizarii locului, va exista o recolta bogata.

S-au plantat deja peste 3.200 de palmieri ceea ce a insemnat un loc de munca asigurat pentru un numar mare de lucratori sezonieri. Fructele acestor palmieri sunt folosite pentru extragerea uleiului de biodiesel. Arborele de palmier se maturizeaza dupa 3 ani de la plantare si produce anual 10-12 ciorchini, fiecare cu o greutate de 20-30 kg. Un ciorchine  poate avea 1000-3000 fructe de marimea unei cirese alungite care este alcatuita din partea carnoasa si sambure cu miez alb. Uleiul de palmier se obtine din partea carnoasa care inconjoara samburele, prin zdrobire si presare. Samburii sunt separati si dupa ce sunt sparti si decojiti, pot fi procesati la randul lor, rezultand uleiul din sambure de palmier care reprezinta cca 10% din totalul productiei de ulei obtinuta din palmier. Uleiul din sambure este prelucrat separat deoarece compozitia si utilizarile sunt diferite.

In prezent, nevoia principala o reprezinta fertilizarea care trebuie facuta de patru ori pe an. A doua nevoie majora este legata de achizitionarea unui mic camion pentru a transporta recolta ce urmeaza sa fie culeasa incepand cu urmatorii 2 ani. Indonezia se afla intre marii producatori si exportatori de ulei de palmier din lume. Este un proiect de lunga durata, insa in 2-3 decenii Misiunea Gloria va ajunge sa isi poata autofinanta propriile proiecte, fara sa depinda de resurse externe.